Figurine de ceara

Figurine de ceara – copiii viitorului.
Ne topim prea usor, si ne lasam modelati. Candva aveam o flacara. Altii au reusit sa o stinga. Aveam fluturi care incercau sa intre in ea. Fluturi ce purtau visele noastre pe aripi. Flacara s-a stins complet aproape. Corporate drones. Let’s become some corporate drones. Social networking. Social shit. Fake society on the internet. Spam. Dates through instant messengers.

Vise agatate de o lustra

Visurile mi le-am atarnat de o lustra, crezand ca asa e bine. Totusi, cineva imi ridica pe zi ce trece lustra asta, si nu reusesc sa ating niciunul din visurile astea. Pe langa faptul ca ele se indeparteaza, peretii camerei in care ma aflu continua sa vina inspre mine. Pe fiecare sta scris: paranoia, singuratate, durere si tristete.

Pe podea se vede cam sters ‘fericire’. Am calcat fericirea in picioare de atata timp, nu am vazut-o decat foarte rar. Stau doar si ma uit pe o fereastra, incerc sa comunic cu oamenii intr-un fel sau altul. As putea sa imi tatuez cinci puncte, ca pe un zar, pe mana. Puscariasii fac asta pentru a arata lumii intregi ca s-au aflat intre patru pereti. Un punct-persoana intre patru pereti. La asta s-a rezumat pana acum viata mea.

Vise ca niste ornamente inutile… Le-am agatat acolo sus, pe unii mai inalti decat mine ii deranjeaza, le lovesc cu capul… Cateodata le arunca din calea lor, atat de departe incat nici eu nu mai pot sa le gasesc. Pacat.